Meniscurile si rupturile de menisc
Meniscurile sunt 2 ligamente situate intraarticular la nivelul genunchiului, cu structura fibro-cartilaginoasa si forma semilunara. Meniscul intern are forma litere „C”, iar meniscul lateral are forma literei „O”. In sectiue au o forma triunghiulara cu periferia groasa si strans aderenta de capsula articulara, in special cel medial, in timp ce marginea ce priveste spre cavitatea articulara este subtire, ascutita si libera. Fata superioara este concava fiind in raport direct cu condilul femural, in timp ce fata inferioara este plata, situandu-se pe platoul tibial. Fiecare menisc este format dintr-un corp si doua coarne(anterior si posterior). Ambele meniscuri sunt atasate la tibie prin intermediul coarnelor anterioare si posterioare, dar au o mare mobilitate, meniscul lateral fiind mult mai mobil decat cel medial. Lipsa mobilitatii meniscului intern (in flexie are o translatie anterioara doar de 5mm) este motivul principal pentru care ruptura de menisc intern este mult mai frecventa decat cea de menisc extern(are o translatie de 11mm).
In interiorul articulatiei se gaseste lichid sinovial, motiv pentru care coeficientul de frecare intre meniscuri si cartilajul articular este de 0,001. In cazul in care apare o ruptura de menisc, cantitatea de lichid intraarticular creste ca reactie de aparare si genunchiul se umfla. La nivelul genunchiului apar dureri pe partea cu ruptura, suportabile, la anumite miscari, in special la urcarea si coborarea scarilor. Durerile in cazul unui sportiv de performanta il obliga sa intrerupa activitatea sportiva pana la rezolvarea problemei.
Meniscurile sunt, impreuna cu ligamentele incrucisate, principalele ligamente din interiorul genunchiului. Sunt doua in fiecare genunchi si au forma semilunara si sunt ca un tampon intre cele doua componente osoase: femurul si tibia. Chiar daca au forme triunghiulare pe sectiune, in timpul mersului fiecare menisc se intinde sub greutatea corpului. In acest moment, prin schimbarea directiei de alergare, sau prin aparitia unor miscari rapide de decelerare, pot sa apara forte anormale in interiorul genunchiului care sa determine o ruptura de menisc. Ambele meniscuri sunt atasate la tibie atat in partea anterioara cat si in cea posterioara. Meniscurile au o mare mobilitate, dar meniscul extern este mult mai mobil decat cel intern, de aceea ruptura de menisc este mai frecventa la nivelul meniscului intern. Meniscurile sunt structuri inervate in partea anterioara si posterioara, iar o ruptura de menisc va determina dureri la nivelul genunchiului. Durerile sunt suportabile, usoare si apar doar in anumite momente cand apare presiune crescuta in zona lezata.
Vascularizatia meniscurilor provine din arterele geniculate, care dau nastere unui plex capilar perimeniscal (foarte important). El asigura vascularizatia corpului meniscal in proportie de 25-33% si are insemnatate clinica deosebita deoarece imparte meniscul in trei zone, dintre care doua sunt avascularizate. Gradul de vascularizatie este direct proportional cu potentialul de vindecare al meniscului, practic o ruptura de menisc are o probabilitate foarte mare sa nu se vindece. Tratamentul de electie este sutura de menisc, dar din pacate foarte putine leziuni se preteaza la asa ceva.
Ruptura de menisc este o afectiune extrem de frecventa in randul sportivilor de performanta, mai ales la cei care fac fotbal, baschet, schi, tenis si atletism. Cel mai frecvent este lezat meniscul intern, datorita mobilitatii relativ reduse la nivelul corpului meniscal. Simptomele in cazul in care apare o ruptura de menisc sunt dominate de durere, insotita de umflarea genunchiului si impotenta functionala partiala. Ruptura de menisc nu este o afectiune foarte zgomotoasa, dar il determina pe sportiv sa isi intrerupa activitatea si ii perturba omului normal activitatea zilnica.
Meniscurile au rolul de a corecta lipsa congruentei perfecte dintre cele doua suprafete articulare, de a prelua si dispersa incarcarea intraarticulara (rol protectiv asupra cartilajului articular), in absortia socurilor, in stabilizarea genunchiului, in diminuarea fortelor de contact. Ruptura de menisc ii va diminua toate aceste roluri si va perturba grav mecanismele fiziologice din interiorul genunchiului. S-a de monstrat ca o ruptura de menisc va determina in timp distrugerea cartilajului articular in zona respectiva, ceea ce duce la un coeficient de frecare foarte mare intre doua oase. Aceaste leziuni cartilaginoase poarta numele de gonartroza, o leziune ireversibila, lent progresiva, care afecteaza grav viata pacientului. Pactic o leziune de menisc poate duce la artroza, la anchiloza articulara, determinand pacientul la repaus absolut la pat. Ruptura de menisc nu trebuie neglijata, trebuie tratata din postura unei leziuni care nu reprezinta o urgenta chirurgicala decat la sportivi.
