Principii directoare in materia insolventei transfrontaliere
Institutul American de Drept a emis anumite principii aplicabile cooperarii judiciare in materia insolventei transfrontaliere. Armonizarea la nivel international in domeniul insolventei a parcurs o etapa obligatorie prin emiterea celor doua legi model CNUDCI.
Adoptarea unei legislatii la nivel intern conforme cu aceste legi model este si in interesul superior al statelor care contribuie astfel in mod indirect la micsorarea riscului de tara.
Legile model sau uniformizarea legislatiei asa cum s-a realizat la nivelul Uniunii Europene, la nivelul Ohada sau cum se doreste sa se realizeze la nivelul Organizatiei Statelor Americane nu reprezinta unica modalitate de omogenizare a legislatiei privind insolventa.
Unul dintre elementele cheie ale insolventei transfrontaliere este reprezentat de comunicarea constanta si adecvata intre autoritatile implicate la nivel international in insolventa unui anumit debitor. La nivel international se aplica, cu anumite exceptii, principiul teritorialitatii si pluralitatii procedurilor de insolventa. De aceea, maximizarea activelor debitorului nu se poate realiza decat printr-o cooperare corespunzatoare intre autoritatile direct implicate in procedurile de insolventa paralele.
Simpla comunicare a informatiilor relevante cu privire la deschiderea procedurilor paralele de insolventa nu este suficienta. Este important ca instantele care conduc procedurile de insolventa sa realizeze o coordonare a activitatilor pentru a obtine o recuperare la un nivel maxim pentru creditorii intreprinderilor cu probleme financiare.
Principiile directoare urmaresc cresterea coordonarii si armonizarii procedurilor de insolventa care implica mai mult de un stat prin simpla informare reciproca a autoritatilor judiciare implicate. Orice comunicare intre judecatori sau intre judecatori si administratori dintr-un alt stat implica increderea reciproca intre acestia si proceduri corespunzatoare de comunicare.
O astfel de procedura prin ea insasi conduce la insecuritatea participantilor la procedurile de faliment daca nu are un caracter transparent si echitabil.
Creditorii care ar avea bunuri la nivel national apte sa le satisfaca ar putea avea impresia ca o astfel de procedura le-ar putea afecta gradul de recuperare al creantelor in avantajul creditorilor din alte state. De aceea, informarea intre instante in cauzele cu caracter transfrontalier este mai sensibila si mult mai importanta decat comunicarea intre autoritatile implicate in procedura insolventei la nivel national. Principiile directoare incurajeaza comunicarea prin utilizarea unor proceduri transparente. Exista doua obiective majore ale principiilor directoare. In primul rand, cooperarea trebuie sa fie rapida in cadrul unei proceduri de insolventa in derulare. In al doilea rand o procedura echitabila trebuie sa fíe asigurata tuturor partilor interesate.
Principii directoare se aplica doar intre Canada si Statele Unite ale Americii. In Mexic, regulile privind informarea reciproca a instantelor sunt foarte diferite de regulile cu caracter intern din SUA si Canada. Totusi, o instanta mexicana poate decide sa adopte unele dintre aceste Principii directoare de comunicare a judecatorului sindic (sindico) cu administratorii straini sau cu instantele.
O instanta care intelege sa utilizeze aceste Principii directoare (in tot sau in parte, cu sau fara modificari) ar trebui sa le adopte formal inainte de a le aplica. Instanta are posibilitatea sa decida. O instanta poate hotari sa realizeze o adoptare a Principiilor directoare corelata cu adoptarea lor de catre alte instante interesate in aceasta materie pentru a se asigura ca judecatorii si partile nu sunt subiect ale unor diferite standarde de conduita.
Nu se urmareste ca Principiile directoare sa aiba o natura statica, ci trebuie sa fie adaptare la cauzele individuale pentru a se schimba si a se modifica pe masura ce comunitatea internationala in domeniul insolventei dobandeste experienta din lucrul cu aceste Principii directoare. Principiile directoare se vor aplica intr-un mod care sa fie corespunzator cu procedurile la nivel local si cu standardele etice la nivel local. Ele nu se vor adresa detaliilor informarilor sau procedurii care depind exclusiv de legea si practica din fiecare jurisdictie.
